nu-i spune inimii sa taca....

"De ce trebuie sa-mi ascult inima?
-Fiindca n-ai sa reusesti niciodata s-o faci sa taca. Si chiar daca ai sa te prefaci ca nu asculti ce-ti spune, ea tot va fi in pieptul tau, repetand mereu ce gandeste...

De ce trebuie sa ne ascultam inima?
Fiindca acolo unde se va afla ea se va afla si comoara ta.

Inima mea se teme sa nu sufere...
-Spune-i ca frica de a suferi e mai rea decat suferinta insasi. Si ca nici o inima n-a suferit cand a plecat in cautarea visurilor sale ...

Doar un lucru face visul imposibil: frica de a da gres.

De ce inimile nu le spun oamenilor ca trebuie sa continue sa-si urmeze visurile?
-Fiindca, in cazul acesta, cea care sufera mai mult este inima. Iar inimilor nu le place sa sufere. "

Alchimistul - Paulo Coelho

Cel putin eu ... ma impart in doua... partea mentala si sufletul ... sau inima .. Recunosc in viata pe care am avut-o pana acum am folosit cel mai mult mentalul ... am simtit prea putin ... .poate si pentru ca nu stiam cum sa o fac ... sau poate ca inima prefera sa stea ascunsa stiind ca daca se va arata ... va avea de suferit .. am citit undeva ... cu mult timp in urma ..ca omul are nevoie de un "soc"... de o intamplare mai speciala...care sa il rascoleasca in asa fel incat sa isi puna in valoare sufletul ... iar singurul sentiment ce poate pune in valoare un suflet este iubirea... si ma refer aici la toate tipurile de iubire ...
Au incercat multi sa defineasca iubirea ...dar cea mai buna definitie, cred eu , este cea din Noul Testament :
"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zinganitor.
Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste,sunt nimic.
Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostiinta va avea sfirsit.
Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. ...."

Nu s-au folosit prea multe cuvinte..si totusi s-a definit iubirea asa cum trebuie simtita ...
Iubirea cere sacrificiu ...si sunt multi cei care pretind ca pot sacrifica ceva din viata lor pentru o fiinta pe care pretinde ca o iubeste...dar oare cati pot face intr-adevar un sacrificiu atunci cand sunt pusi in fata unuia ....
In lumea asta a noastra prea putini , din cati suntem, inteleg acest cuvant... "iubire"... cu toate intelesurile lui...
Poate ca intr-adevar este frica de vina ... poate ca din cauza ei nu suntem capabili sa daruim mai mult ... si mai ales nu putem avea incredere... si cata nevoie avem de incredere ca sa putem construi relatii interumane solide....