aprilie 27, 2009
aprilie 26, 2009
aprilie 24, 2009
O voce din trecut...
tu crezi ca am gresit.. ca nu am facut bine...dar pasii ce ii urmam ne indreapta inevitabil catre altceva ... in cazul meu .. ceva uitat ...
am auzit o voce ... o voce ce imi parea atat de cunoscuta ... dar era atat de amestecata cu amintiri ... am zambit .. desi persoana care imi vorbea .. imi provocase atat de multe lacrimi .. atat de multe ... si acum ... acum imi amintea de mine .. de mine cand stiam sa rad cu pofta ... ironia sortii...
tu sti? eu radeam .. eram copil si radeam ... aveam sufletul plin de viata ... si acum nu mai stiu unde l-am pierdut ...
.. imi spuneau ca sunt ca o papusa ... ca zambesc ca o papusa ... iar ochii erau plini de veselie... si acum tot ca o papusa zambesc... dar e un zambet amar...
imi este dor de mine ... foarte dor ... nu-mi pot dori sa sterg acesti ani ... sa ma intorc unde am fost ... te-ai transforma doar intrun vis... asa cum ai mai fost...
si atunci visam ... visam ingeri ... si traiam atat de intens...
aveam o mica colectie de frunze ... adunate toamna din parc... si mai erau si fluturi ... fluturi cu aripi colorate ...
de-ai sti cat de frumoase sunt dealurile Moldovei ... si iarba ... mirosea atat de placut si dimineata era plina de roua ... o simteam .. cand alergam desculta ... iar apa rece de izvor... e miraculos de buna ... e pura ..
in fiecare vara adunam casute de melci ... mancam ciuperci crude ... si imi placeau caii ...
cerul era atat de albastru ... il priveam intinsa pe iarba ... cate un norisor... se plimba .. schimbandu-si forma .... era asa liniste ..
cobor mai jos ... e intuneric .. si ma simt atat de mica.. dar importanta.. ma simt iubita ... imi ridic privirea si vad doar cerul .... e de un albastru atat de inchis , dar e plin de stele care stralucesc... sunt atat de multe .. multe ... si langa mine erau alti doi copii.. frati gemeni ... in frunte le stralucea cate o mica stea ... .... niciodata nu am stiut daca a fost doar un vis...
prima mea amintire... sunt atat de mica .. si lumea atat de mare ... si e multa lumina .. e soare .. e cald... si pietrele cu care era strada mea pavata .. erau atat de aproape si atat de mari ... ma tineau de maini .. si eram atat de fericita ... mergeam ... erau parintii mei ...
nu stiam ca peste ani ...toata iubirea dispare... nu stiam ca voi invata ce-i ura ...
imi e atat de dor de parcul meu .. de banca mea ... de povestile mele... de bucuria pe care o simteam in fiecare clipa ..
doar amintiri ... din amintiri suntem facuti ... amintiri sau vise ... au fost ani in care nu am mai stiut cine sunt.. un om.. o fantoma... prin multime ... un suflet de copil ce invata ce este ura .. un sentiment ce crestea in fiecare clipa .. nu stiu ... as vrea sa nu stiu nimic din acei doi ani...
indiferenta... indiferenta... incep sa visez .. si ma trezesc ... din intamplare in intamplare ... renasc .. ciudat... incep sa simt ... sunt altfel ... incerc sa ma gasesc... sa invat cine sunt ... zambesc.. plang... tip... atat de multe lacrimi... ciocolata ... vin ... vise ... realitate ... nici eu nu stiu ce au fost .... acum pot spune ca au fost ... caci nu mai sunt...
cand m-am dezmeticit .. erai acolo .. ... "daca pleci voi fi atat de singura fara tine.." ... asta imi spuneau visele .. si nici eu nu mai vroiam sa plec... zambeam din nou ca o papusa ... si zambetul s-a transformat in ras ... in clipele cand sopatele tale ma gadilau ... imi auzeam inima batand ... atata liniste mi-ai dat... am spus "te iubesc"... dar abia atunci cand m-am prabusit de pe nori am stiut ce inseamna... cand am crezut ca pleci ...
dar ... inca esti... acum stiu sa zambesc ... cand te simt zambind... nu plang din cauza ta... plang pentru tine.... am vrut sa plec... dar noptile au fost atat de crude cu mine ... de ma duceam in vise .. ma goneau ... imi era teama... eram furioasa pe mine ... furioasa pentru ca incercam sa cred ca e bine... ceva ce nu era deloc bine...
esti nelinistea... si linistea mea ...

aprilie 18, 2009
aprilie 17, 2009
Se va muriendo mi alma....
Se va muriendo mi alma....
....Olvidar, cómo es posible olvidar?...
Olvidar
como es posible olvidar?...la unica vez que supe amar.. y ahora tengo que renunciar.... a lo mas bello que jamas senti... pero ahora solo hiere... y tu ni te acuerdas de mí.
aprilie 16, 2009
Fara inocenta
aprilie 14, 2009
Iubire îmbătrânită

De vreme ce iubirea, bătrână slăbănoagă,
Îşi ia de-acum toiagul şi pleacă-ncet spre schit,
Cu silă smulge-i floarea ce-n mână ei se roagă
Şi ţăndări fă oglinda în care s-a privit;
Sfâşie-i lung hlamida, despoaie-o de inele
Şi-i zvârle-n foc condurii cu aur la călcâi.
Ucide-n cuib perechea de sure turturele
Ce v-a-ngânat sărutul în zilele dintâi;
Dar lasă-i amintirea cu miros trist de ceară:
Când va veghea în miezul tăcerii din chilii
La iezere de apă cu negură de şi seară,
Din sloiul ei să-şi toarne urâtului faclii.
V.V.
Am înteles
Te port în mine

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.
Z.L.
Rosteşte-mă

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec
Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori
Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!
E.A.
Umbra
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...
G.B.
aprilie 13, 2009
......

de ce vreti toti sa am zambetul pe fata ... un zambet fals... atunci cand amaratul meu suflet plange????... va simtiti toti vinovati pentru lacrimile mele??... m-ati impovarat in fiecare moment din viata mea cu viata voastra...fara sa va ganditi la mine... stiati ca nu sunt imuna ??..
mi-ati luat dulceata copilariei ... mi-ati luat visele... mi-ati dat sfaturi ... mi-ati luat tot ce iubeam ... de fiecare data ..
daca port o masca cu un chip zambitor .. in fiecare zi.. nu o sa observati tristetea si oboseala din ochii mei... daca va uitati atent... o sa vedeti ce suflet batran am ... ca un copac uscat peste care au trecut zeci de anotimpuri....
daca tot mi-ati luat tot ce a fost bun ... de ce nu imi luati si tristetea...?... sau noptile albe.... ?.. sau gandurile atat de apasatoare...?...

aprilie 12, 2009
breathe...
as vrea sa strig... sa-mi strig dorul .... as vrea sa doara fizic atat de tare pe cat doare in interior... sa ard pana la fire de cenusa duse de vant... as vrea ca din gura mea sa iasa durerea ... dar mi-e teama ca o data cu ea vei iesi si tu... mi-e teama ca doar asta mai am de la tine ... asa ca nu deschid gura ... nici sa respir ... vreau sa pastrez totul in mine... nu vreau sa curga lacrimi...
orice fiinta, care la un moment dat in aceasta viata mi-a luminat zilele... a plecat ...
trebuie sa-mi duc crucea pana la capat... pentru tot ce este rau in mine ... am spus de atatea ori ca fiecare primeste ceea ce merita.. acum e randul meu ... sa platesc cu lacrimi fiecare clipa de fericire... acele clipe in care credeam ca pot sa zbor.... dar nu sunt un inger .. si nici nu voi fi ... si poate ca m-am ridicat prea sus si de aceea prabusirea doare atat...
aprilie 11, 2009
umbra.....

sunt zile cand si eu ma simt o umbra in multime... oare tu ai vazut altceva?... sau doar am visat ca exist... oare sti cate lacrimi au curs pentru tine.... ? ... si inca nu au secat .... in lumea ta o sa pastrezi o mica parte din mine... sau deja nu mai e nimic...?... imi vei simti dorul .... de tine?... ploaia o sa-ti aminteasca de mine?... oare voi mai fi vreodata in visele tale..?......
oare tu vei sti ca in viata asta a mea.. pe tine te-am visat cel mai mult...?... poate pentru ca e vreme lunga de cand adorm cu tine in gand... ma trezesc cu tine in gand....
nu va fi noapte in care sa nu iti spun noapte buna... chiar daca tu nu ma mai auzi ...
aprilie 07, 2009
a fost odata...

Cei ce au noroc ... isi petrec scurta viata dansand dansul iubirii .... si fac asta cu intensitatea .. si viata lor pare o vesnicie pe langa lunga si trista noastra viata.... o viata fara nimic intens..
Intr-o zi de vara am gasit in gradina un fluture... avea aripa franta ... dar traia .. am intins degetul spre el si ... s-a urcat in palma mea... nu stiam ca un fluture se poate apropia asa .. de un om.. s-a lipit intr-un mod ciudat de mine .. poate pentru ca intr-un fel eram la fel ... singuri ... cu aripile frante ... obositi.... asteptand o ultima clipa...
L-am lasat in gradina... printre flori... intr-o dupa-amiaza de vara .. invaluit in aroma florilor ... un fluture alb... fara fir de culoare ...
aprilie 05, 2009
feast of silence....
There is a storm coming
And it is headed straight for our shore
Hold on to your heart
I've seen the signs before
How wicked these hours
These time we've seen before
How we built these odes
To our God
Wasting our tears
And chasing our fears
I look at these
And wish this was gone
Don't say another word
Some things are better kept silent
Don't say another word
Leave in silence, let me live in this silence
There is nothing left
In this beggar's hands
I gave like I give
To my God
But nothing is sacred
Within these walls
That I built, and you built
In our shame, in our fear
In this room
Full of yesterday's ghosts
Who am I, I ask
As I shatter and fall
Don't say another word
Some things are better kept silent
Don't say another word
Leave in silence, let me live in this silence
Let me feast in this silence
invatasem .. cand eram destul de inocenta .... ca increderea nu trebuie acordata usor... ba chiar cu timpul .. am concluzionat ca nu se merita ... si ce dezamagire poate fi mai mare , decat sa ai incredere oarba .. si sa-ti fie zdrobita ...
cum sa mai cred in vorbe.... cand cei in care am crezut atat de mult ... m-au mintit ...
nu se merita... stiam ...dar uitasem .. si am platit pentru inocenta cu care am crezut ... am vrut sa cred .. am vrut sa cred... sa sper ca intr-adevar exista oamenii speciali , care nu ma vor putea mintii.. nu a fost asa ... si nu pot sa uit ... nici una din minciuni ...
ce bine ar fi daca oamenii ar constientiza ca "minciuna are picioare scurte" si ca nu are importanta motivul pentru care mint... nu conteaza daca se amagesc ca fac un bine... nimic nu e mai dezamagitor decat sa afli ca totul e o mare minciuna ...
toate sunt lectii de viata ... nu putem invata decat daca trecem prin ele ... daca ne ard incet ... incet sufletul... acel suflet care ne fac "umani"... poate ca maturitatea este de fapt pierderea sufletului ... un copil inocent vede lumea altfel... cu timpul pierzi toata frumusetea si devi matur... un om care nu mai crede ...
poate ca era cazul sa cresc si eu ... am fost prea mult timp copil ...
Sunny day, no one is here...
In the morning rain, there're no clouds
And I hear...
....follow me...
....follow me...
....follow me...
....follow me...
.....follow me...
....follow me...
...follow me...
.....follow me...
aprilie 02, 2009
singura..

I just keep breathing hidin’ my tears.... I waited for you all the years and with your lonely soul you shouldn’t wait too long.... hold me in your arms and never let me go....I’m all a tryin’ to defeat my fears.... could it be real let it feel the same as me and with your lonely soul you shouldn’t wait too long.... hold me in your arms..... and never let me go....
And I’m tired of pretending I 'm tired of fighting on my own... I’m tired of pretending...I’m tired of living in this house.... All alone you’re the coastal mountain water ??... you’re the one, you’re the other ... side of my universe... And I’ll catch you when you fall....
I’m always dreaming but I couldn’t make a step... I know I should tell you... the time is gone.. and I feel all at once you’re the one... I feel this is my chance....
Like a moving star you’re shining bright ??.... in the darkest night in the candle light... Hello... hello can I sit right next to you.... Hey look and take and touch my lips.... I don’t know where your fingertips.... Hello ... hello you don’t know me..... but I know you at least I think I do...
cum este sa te trezesti dimineata si in timp ce iti pui masca pentru o noua zi .. sa nu realizezi ... ca poate fi ultima.... oare simti? ... oare simti ceva special ... diferit ... sau te gandesti ca incepi o alta zi ...cu aceeasi rutina... inconjurata de celeasi fantome... sau poate tu esti o fantoma...
ai simtit vreodata ca timpul s-a oprit in loc... si ca totul trece pe langa tine fara sa te atinga..?..
te gandesti cum ar fi lumea fara tine?... ar observa cineva ca nu mai esti... poate doar atunci cand au nevoie ...
am obosit sa fiu eu... sa ma simt singura..... dar merit ...
de ascultat...
-pe tot cuprinsul marii...
-si daca nu vei putea merge acolo unde merg eu?...
-voi astepta sa te intorci....
-chiar daca ar trece 7 ani si nu ai mai sti de mine???....
-amintirea ta va fi vie in mintea mea...."

"Lirismul nu este prezent decat in momente capitale, cand stările pe care le exprimă se consumă deodată cu expresia."
=EMIL CIORAN=


